Cadrul fizico-geografic


CONFIGURAŢIA TERENULUI-RELIEFUL

Din punct de vedere geografic, teritoriul comunei Berzunţi, este situat în bazinul râului Tazlăul Mare şi afluenţilor săi de pe partea dreaptă, este format din dealuri şi coline, fragmentate de văi, rezultat al eroziunii cursurilor de ape locale Butucaru, Dragomir, Ghilea, Bîşca, Berzunţul Negru, Pârâul Morii, Slatine, Puşcaşu, ş. a), care se unesc în pârâul Berzunţi afluent dreapta al râului Tazlău, care la rândul lui se varsă în Trotuş.

 

Geologic teritoriul comunei se încadrează preponderent în unitatea de neogen, o mare răspândire având-o sedimentarul miogen, argilele şi marnele care prezintă intercalaţii lentiloforme de gipsuri, gresii fiabile cu o înclinare uşoară, care influenţează foarte puţin aspectul morfologic al zonei.
În localitate se înregistrează frecvent alunecări de teren, mai ales în anotimpul ploios, alunecări care afectează ambii versanţi ai văii.
Comuna poate fi încadrată mai bine în zona de deal.

 

Geomorfologic comuna se întinde pe două zone bine individualizate şi anume:

  • zona Carpaţilor Orientali(culmea Berzunţi cu vârfurile Măgura, Bulişandru, Vatala)şi
  • zona depresiunii subcarpatice a Tazlăului. 

 

Văile sunt adânci, înguste cu pereţii stâncoşi mai ales înspre nord-vestul comunei spre culme.
Zona depresionară dinspre Tazlău(estul comunei)este reprezentat sub forma unor dealuri şi coline cu spinări largi sau mai înguste, orientate perpendicular sau oblic faţă de direcţia Tazlăului, orientare datorată direcţiei principalilor afluenţi ai Tazlăului care coboară din culmea Berzunţi.
Aceste denivelări accentuate determinate de eroziunea de suprafaţă şi de alunecări sunt prezente chiar şi în cuprinsul intravilanului, vetrelor de sat şi constau în promontorii şi gropi străbătute de văile pâraielor care străbat satele componente ale comunei.

SOLURILE TERITORIULUI BERZUNŢI
Structura fizică a solurilor este determinat direct de aşezarea sa. Situată într-o zonă în care se interferează silvostepa cu pădurea, tipurile de sol ce predomină sunt cernoziomurile levigate degradate şi solurile grele formate din marne şi argilă.

 

Suprafeţele cele mai mari sunt ocupate de solurile brun-roşcate de pădure, favorabile mai ales culturii pomilor fructiferi, fâneţelor naturale şi plantaţiilor silvice. Cu cât urcăm spre culme se întâlnesc solurile cenuşii de pădure.
Afirmaţia este argumentată şi de structura terenului. Astfel din cele 5673 ha doar 2388 ha este teren agricol, restul fiind ocupate cu păduri de fag şi conifere.

 

La rândul lor cele 2388 ha teren agricol sunt structurate astfel:1334 ha, sunt arabil, 702 ha fâneţe naturale, 243 ha ocupate cu plante de nutreţ, 103 ha vii hibrid, mai ales pe pantele expuse spre sud, sud-est.
Solurile sunt sărace în humă şi alte substanţe nutritive, puţin favorabile dezvoltării plantelor. De fapt localitatea este încadrată în zona a-V-a de fertilitate. În vremurile nu prea îndepărtate plantaţiile silvice ocupau suprafeţe şi mai întinse şi numai nevoia de teren agricol i-a făcut pe locuitorii acestei aşezări să defrişeze şi să ia în cultură noi suprafeţe. Multe din aceste suprafeţe datorate precipitaţiilor şi pantelor mai sunt degradate, cuprinse de alunecări.

 

Cele mai fertile suprafeţe sunt cele aflate de-a lungul văilor, luto-nisipoase moderat(Lunca Ghilei, Mitoc), ocupate prioritar cu plante prăşitoare şi legume.
Structura chimică a solurilor a fost îmbogăţită continuu prin utilizarea de îngrăşăminte chimice, amendamente, fertilizare cu îngrăşăminte organice şi rotaţia culturilor.
Indicii agrotehnici în localitate rămân însă scăzuţi.
Solurile existente în localitate permit cultivarea cu precădere a pomilor fructiferi (pruni, meri, peri), plantelor de furaj(trifoi, lucernă, ovăz), porumbului, soiurilor indigene de viţă de vie(nohan alb şi negru, toraş, delevar). Totuşi producţiile obţinute sunt destul de mici, poate şi datorită faptului că nu se poate face mecanizarea lucrărilor(pantele mari nepermiţând acest lucru)şi precipitaţiilor care în ultimii ani au scăzut sub media zonei.

 

REŢEAUA HIDROGRAFICĂ

Localitatea Berzunţi se află în bazinul hidrografic al râului Tazlăul Mare.
Teritoriul comunei este străbătut de la nord-vest spre sud-est de pâraiele:Butucaru, Dragomir, Ghilea, Bîşca, Pîrîul Morii, Slatina, Puşcaşu, care la un loc dau naştere pârâului Berzunţi, afluent pe partea dreaptă a râului Tazlău, punctul de vărsare fiind pe teritoriul satului Scariga, comuna Livezi.

 

Satul Buda este străbătut de pâraiele Buda şi Schitu care se varsă la rândul lor în pârâul Cernu. Toate pâraiele din localitate îşi au izvorul în culmea muntoasă Berzunţi, ceea ce face ca debitul lor să fie în general constant pe tot parcursul anului. Doar în anotimpurile foarte secetoase, cursul pâraielor Dragomir, pârâul Morii îşi pierd temporar apa.

 

Pâraiele sunt tipice de munte, repezi cu apa cristalină, cu albiile înguste, cu multe meandre şi praguri. Cu toate acestea în anotimpurile ploioase albiile cresc foarte mult, deseori apa ieşind din matcă şi provocând inundaţii, care au pus în pericol locuinţele aşezate de o parte şi de alta a cursurilor. Cele mai catastrofale inundaţii au fost cele din 1970 şi vara anului 1991, care au provocat distrugerea unui număr mare de gospodarii şi la pierderi de vieţi omeneşti şi bunuri materiale. Cu excepţia unor lucrări de regularizare şi consolidare a malurilor efectuate pe cursul inferior al pârâului Berzunţi şi Butucaru nu s-au efectuat alte lucrări hidrotehnice, debitul lor fiind mic, fără prea mare importanţă economică.

 

În subsolul comunei pânza freatică este destul de bogată, adâncimea acesteia ia variind de la câţiva centimetri la 1-2 metri. Cele mai adânci fântâni din localitate abia ajung la 7-8 metri.
Apa freatică este destul de mineralizată, conţinând mult carbonat de calciu, cloruri de sodiu. În multe locuri apar la suprafaţă izvoare sărate, aşa numitele slatini. Amintim doar izvoarele la Ciocan din Dragomir, borta cu sare de la Căldari, Slatina -Moreni. Din aceste izvoare localnicii iau saramura pe care o folosesc în conservarea legumelor sau unor produse animaliere. Până nu demult romii din localitate obişnuiau fierberea ei şi producerea sării fine(husca).

 

În localitate se mai întâlnesc şi izvoare sulfuroase aşa numitele borghisuri în vorbirea localnicilor. De-a lungul pâraielor localnicii au plantat sălcii, salcâmi, au făcut gabioane şi apărători de protecţie.
In localitate nu există nici un lac artificial sau natural.

 

FACTORII CLIMATICI

Localitatea Berzunţi şi satele ei se includ în sectorul de climă, de dealuri şi munte. Regimul precipitaţiilor este identic cu al zonei, înscriindu-se în nivelul mediu. Temperatura medie anuală este în jur de +10◦.

 

În localitate nu există staţie meteorologică ci doar un punct de observaţie deservit de cetăţeanul Ciocan Gheorghe, care furnizează observaţiile privitoare la temperatura si precipitaţii, presiune la serviciul de specialitate din Bacău.

În lunile de vară se înregistrează frecvent temperaturi de +30◦ iar în lunile ianuarie, februarie de -20, 25◦.
Brumele de toamnă încep obişnuit la sfârşitul lunii septembrie iar cele de primăvară continuă până la sfârşitul lunii aprilie.

 

Vânturile sunt determinate de caracterul, succesiunea şi frecvenţa sistemelor barice şi a proceselor circulaţiei atmosferice. Formele de relief locale au o mare influenţă în modificarea direcţiei şi vitezei vânturilor.
Cel mai frecvent vânt este crivăţul, care în timpul iernii provoacă întroienirea drumurilor locale în punctele:La Brădiş, la Priscoi.
În general climatul localităţii se înscrie în climatul judeţului, extremele înregistrându-se mai rar.

 

În concluzie climatul este favorabil pentru dezvoltarea habitatului, culturilor de pomi fructiferi, viţei de vie, plantelor de câmp. Primăvara şi toamna văile sunt cuprinse frecvent de ceturi.
În general localitatea este scutită de efectele poluante în zonă nefiind agenţi economici cu astfel de influenţă. Doar în anotimpul rece când vânturile se înteţesc se mai face simţită prezenţa clorurilor de la

 

Combinatul chimic din Oneşti. Oricum localitatea se încadrează în rândul localităţilor cel mai puţin poluate din judeţ şi poate din ţară, ceea ce face ca mulţi orăşeni să prefere a petrece câteva ore din timpul liber în atmosfera mirifică din vecinătatea Schitului Buda sau"mănăstirii"Berzunţi. După cum spune un vizitator avizat"ozonul"este prezent mereu la Berzunţi.

 

Şi localitatea Berzunţi a fost cuprinsă în ultimii ani de efectele secetei prelungite în localitate după observaţiile noastre înregistrându-se cele mai scăzute precipitaţii din ultimii 20 de ani şi cele mai ridicate temperaturi+35-36◦.

 

FLORA

Comuna Berzunţi, fiind o zonă de contact munte-deal, are ca vegetaţie dominantă silvostepa şi pădurea. Ea se caracterizează prin păşuni naturale şi fâneţe pe văi şi pantele neîmpădurite şi păduri de foioase şi conifere în zona mai înaltă.

 

În cadrul vegetaţiei ierboase din zonă predomină gramineele(Festuca pratensis, Festuca suleata), păiuşul, iaba câmpului(Agrostis), pirul gros(Cynodon dactilon), trifoiul roşu şi alb(Trifolium), lucerna sălbatică(Medicago), măzărichea de câmp(Vicia).

 

În asociaţia vegetală se mai găsesc:Traista ciobanului(Capsella med), meişorul, sânzâieneie, barba caprei, clopoţei, precum şi multe alte plante medicinale:pătlagina, muşeţelul, pojarniţa, lumânărica, urzica moartă, nalba, săpunăriţa, izma, coadaşoricelului, podbalul, pelinul, ş. a. pe care bunii şi străbunii noştri le foloseau în tămăduirea unor boli.
Vegetaţia lemnoasă este constituită din arbori de pădure care cresc şi pe pantele abrupte. Cele mai cunoscute păduri din localitate sunt:Pârâul Lung , Drăcoaica, Tisa, Căldări, Schitu, Pietricica, Berzunţul Negru, Bâşca, ş. a.

 

În aceste păduri se înregistrează preponderent esenţe de stejar , fag, carpăn, mesteacănul, plopul, iova etc. În trecutul nu prea îndepărtat în aceste păduri se aflau destule exemplare de ulm şi tei.

 

În etajul superior se întâlneşte molidul, pinul şi bradul alb. Deşi puţine, se mai întâlnesc exemplare de tisă şi larice. Din loc în loc în păduri se găsesc şi acele poiene în care cresc ierburi diferite atât de mult căutate de animalele sălbatice ierbivore şi turmele crescătorilor de oi.

 

În acele sectoare unde s-au produs tăieri masive se găsesc arbuşti fructiferi ca zmeurul, murul, măceşul, singerul, cornul, calinul, socul, porumbarul. La înălţimi se întâlneşte afinul şi chiar jnepeni. Pe liziera pădurilor întâlnim specii sălbatice de măr, păr, cireş, corn, alun, coacăz, zmeur, mur.

 

Pe pantele golaşe şi expuse soarelui se întâlneşte cătina galbenă, iar în apropierea cursurilor de apă, în luncile de pe cursul superior şi mijlociu al pâraielor plopul, sălcii, aninul.
Arealul ocupat de păduri era mult mai mare întinzându-se până in intravilan. Acest lucru este dovedit şi de toponimia locurilor, soluri, tradiţia locală. Amintim doar câteva:Mesteceni, Plochiş, Stejăriş, Ariniş, Tisa, Brădiş, etc.

 

FAUNA

Fondul faunistic al localităţii este format din animale, păsări, insecte, care trăiesc în păduri, hugeacuri, locuri deschise, stufărişuri, în preajma satelor.

 

Deşi au avut loc defrişări masive, se întâlnesc şi astăzi numeroase rozătoare ca:şoarecele de câmp, cârtiţa, iepurele de câmp, animale de pradă ca dihorul, vulpea, lupul, mai rar pisica sălbatică, râsul. Prin pădurile de stejar şi fag se întâlnesc destule exemplare de mistreţ, veveriţe, viezuri, care toamna atacă chiar lanurile de porumb mai lăturalnice satului. In poieni întâlnim căprioara. Se întâlnesc numeroase păsări: graurii, uliul păsărar, uliul găinilor, sturzul, coţofana, gaiţa, ciocănitoarea, cucul, pupăza, bufniţa, iar în preajma satelor vrăbiile, piţigoii, sticleţii, ciocârlia, codobatura, iar vara rândunica şi lăstunii.

 

Sunt prezente şi diferite specii de reptile:şopârla, guşterul, şarpele de pădure, iar prin pădurile umbroase, brotăcelul, salamandra, broasca râioasă şi de lac. In apele pâraielor din localitate se găsesc specii de peşti precum: cleanul, mreana, moina, carasul, beldita.
Lumea insectelor este şi ea foarte variată în localitate întâlnindu-se o varietate de insecte dăunătoare culturilor şi arboretului precum:cărăbuşul de mai, fluturele verzi, lăcusta, gândacul de colorado, cosaşul etc. În serile înstelate de vară te încântă plăcut greierele, licuricii.

 

Vânatul necontrolat, precum şi restrângerea suprafeţelor acoperite cu pădure au făcut să se producă un dezechilibru destul de mare în fauna locală ca de altfel în întreaga ţară şi în lume, multe specii împuţinându-se sau dispărând în întregime.

Înapoi